Proprietăți fizice și chimice ale grafitului

Grafitul este moale, gri închis, gras și poate contamina hârtia. Duritatea este 1~2, iar duritatea poate crește la 3~5 odată cu creșterea impurităților pe direcția verticală. Greutatea specifică este 1,9~2,3. Suprafața specifică este concentrată în intervalul 1-20m2/g. În condițiile izolării oxigenului, punctul său de topire este peste 3000℃, care este unul dintre mineralele cele mai rezistente la temperatură. Poate conduce electricitatea și căldura.

Nu există grafit pur în natură, care conține adesea impurități precum SiO2, Al2O3, FeO, CaO, P2O5 și CuO. Aceste impurități apar adesea sub formă de minerale precum cuarțul, pirita și carbonatul. În plus, există părți de gaz precum apa, asfaltul, CO2, H2, CH4 și N2. Prin urmare, în analiza grafitului, pe lângă determinarea conținutului de carbon fix, trebuie determinate în același timp și conținutul de volatile și cenușă.

Grafitul și diamantul, carbonul 60, nanotuburile de carbon, grafenul etc. sunt toate substanțe simple ale carbonului și sunt alotropi.